Pe scara în spirală

Pe scara în spirală
                  Anamaria-Cristina Tudorache

Trezită în tropăiala visului să caut.
Doamne, Dumnezeule, oricare ai fi,
Mai lasă-mi doar un an să caut,
Pe tine, pe mine, pe el şi pe noi.
Paream aşa departe...
Nu pot să mă apropii într-o zi.
Veneau copite negre peste mine
Şi visul îmi îngustau... şi gândul,
Pe scara în spirală
Fugea grăbit nebunul
Când jos, când sus
Şi se înneca în fum, cu fum.
La mijloc, pe o treaptă,
În funii spânzurată, eu priveam,
Caii urcau, el cobora grăbit abisul
Sprijinit de o balustradă
Ce doar o imaginam...
Te implor, răstoarnă visul !
O zi, Doamne, o zi în noapte
Să fie cât un an
Pe o tablă de şah, în alb şi negru,
Eu, regina, el, nebunul
Şi un singur nechezat de cal.

Vânător şi vânat deopotrivă

Vânător şi vânat deopotrivă

                                    Anamaria-Cristina Tudorache

Timpul. Cel mai mare duşman al existenţei mele,

Mecanism cu precizie dubioasă, îndoielnică şi regulă proprie,

Darnic şi lacom, constructiv şi distructiv, dual.

Mă transformă în vânător şi vânat deopotrivă,

Mă forţează să pendulez între două lumi cel puţin;

O lume a lui " trăieşte " şi alta a lui " există " ,

Imposibil de îmbinat perfect, precis, complet.

Între cele două lumi poti alege liantul de fum, de vid

Sau iluzie, oricum se vor risipi intr-o clipă, în timp.

Te refuz, dragă Timp şi îndrăznesc a îţi declara război

Cu propriile tale arme de mult depăşite, învechite.

Nu ai fost în stare să îmi calculezi eternitatea.

Te voi ucide şi îmi voi creea propriul mecanism de masură

Pentru momentele în care liniştea asurzitoare mă copleşeşte

Şi îmi permite să fiu, să trăiesc, să exist deopotrivă.

Ziduri de voal alb, reverie şi fum de ţigară

Ziduri de voal alb, reverie şi fum de ţigară

                        Anamaria-Cristina Tudorache

Plouă ca-n toamnă pe flori de cireş,

Plâng stele plutind în acvarii murdare,

Zâmbete calde se prăbuşesc în eşec,

Urlă copaci prin frunze de sticlă aburite,

Un ţurţure cad şi mă sting în văpaie.

În vers rătăcesc jumătate, jumătate revin

Şi renasc în culori fumurii luminoase,

Defilez sorbind sânge cu Ştefan cel Mare

Şi privesc din adânc prezentul de mâine

Cum te-aş fi atins în trecutul de azi.

Timp efemer şi viaţă eternă clădesc

În ziduri de voal alb, reverie şi fum de ţigară.