Vino, tu, toamnă
Anamaria-Cristina Tudorache
Vino, tu, toamnă în culori, să mă confund cu tine,
Să mă dezbrac în faţa ta de ultima podoabă,
Să mă cuibăresc la rădăcina copacilor tăi adormiţi
Şi să visăm împreună sub pătura gândurilor cazute.
Vino, tu, toamnă în culori şi plouă-mi în griuri
Să fiu eu în bătaia vântului, să nu ştiu încotro,
Să fiu propriu-mi must, să tun şi să fulger
Şi tu să-mi zâmbeşti din stoluri grăbite spre început.
Vino, tu, toamnă în culori, că moartea nu-i neagră, e vie,
Să îmi spui că rece-i doar gândul, pământul e veşnic cald,
Să mă rătăceşti în mulţimea de frunze, să îţi fiu hrană
Şi în crengile goale, parfumul să-ţi simt în fumul din
hornuri.
Vino, tu, toamnă în culori peste griuri, să mă vezi, să te
văd,
Să mă simţi, să te simt, să jelim împreună pe geamuri
Să îmi fii rece când mi-e cald, să-ţi ţin cald, să trosnim
Şi să ne trecem împreună peste ani... şi peste ani.
Vino, tu, toamnă în culori şi norii alungă-mi cu ai tăi.
Eu sunt aici, în agonie şi încă te aştept.
