Ziduri de voal alb, reverie şi fum de ţigară

Ziduri de voal alb, reverie şi fum de ţigară

                        Anamaria-Cristina Tudorache

Plouă ca-n toamnă pe flori de cireş,

Plâng stele plutind în acvarii murdare,

Zâmbete calde se prăbuşesc în eşec,

Urlă copaci prin frunze de sticlă aburite,

Un ţurţure cad şi mă sting în văpaie.

În vers rătăcesc jumătate, jumătate revin

Şi renasc în culori fumurii luminoase,

Defilez sorbind sânge cu Ştefan cel Mare

Şi privesc din adânc prezentul de mâine

Cum te-aş fi atins în trecutul de azi.

Timp efemer şi viaţă eternă clădesc

În ziduri de voal alb, reverie şi fum de ţigară.