Izvor îţi sunt plecat în viitură

Izvor îţi sunt plecat în viitură

                         Anamaria-Cristina Tudorache

Îţi sunt altar de jertfă şi ofrandă,

Copil şi mamă, soră şi iubită,

Şi casă, şi gradină, izvor îţi sunt.

Pot face dragoste cu tine în toate formele.

Gândurile tale îmi freamătă în măduva oaselor,

Respiraţia ta îmi anulează invocări sacadate

Şi simt cum iubirea ţi se topeşte

În palmele fierbinţi şi umede.

Sufocată de mireasma pielii tale

Respir prin sărutări eterne şi abisale

Şi tremur de plăceri izvorâte din ochii tăi adânci.

Ador cum se înnoadă timpul în braţele tale

Ca nisipul într-o clepsidră finită într-un apus.

Rămâi aici, în mine pentru eternitate,

Tremorul tău îmi dă răcoare.

Ascultă doar când tac ecoul în mişcare;

Izvor îţi sunt plecat în viitură.