Izvor îţi sunt plecat în viitură
Anamaria-Cristina Tudorache
Îţi sunt altar de jertfă şi ofrandă,
Copil şi mamă, soră şi iubită,
Şi casă, şi gradină, izvor îţi sunt.
Pot face dragoste cu tine în toate formele.
Gândurile tale îmi freamătă în măduva oaselor,
Respiraţia ta îmi anulează invocări sacadate
Şi simt cum iubirea ţi se topeşte
În palmele fierbinţi şi umede.
Sufocată de mireasma pielii tale
Respir prin sărutări eterne şi abisale
Şi tremur de plăceri izvorâte din ochii tăi adânci.
Ador cum se înnoadă timpul în braţele tale
Ca nisipul într-o clepsidră finită într-un apus.
Rămâi aici, în mine pentru eternitate,
Tremorul tău îmi dă răcoare.
Ascultă doar când tac ecoul în mişcare;
Izvor îţi sunt plecat în viitură.
