Anotimpul durerii

 Anotimpul durerii

                          Anamaria-Cristina Tudorache

Încă o noapte într-un pat străin şi gol,

Pe o pernă cunoscută, rece şi plină de dorinţă.

Prin plasa de ţânţari parfumul teilor mă trezeşte

Şi mă înneacă într-un pahar de vin alb şi dulce,

Insuficient pentru a mă abandona în braţele uitării.

Urlu, urlu din toţi rărunchii şi nimeni nu mă aude

Şi, sincer, nici nu vreau să mă fac auzită !

Degeaba mă auzi când nu-mi poţi înţelege durerea

Dulceţii florilor de tei din anotimpul durerii.

Sper să mai reziste până îi voi putea vedea... atinge.

Azi nu sunt prezentă, deci don't disturb !

Sunt rece, goală, învaluită în aburi de alcool.

Nu vreau pe perna mea străină şi plină de dorinţă,

Vreau teiul mai aproape şi noaptea ca prieten confesor.

Tu uită azi de mine, nu sunt, sunt rece.