Iarba va creşte

Iarba va creşte

                      Anamaria-Cristina Tudorache

Mi-ai sfâşiat trupul în bucăţi

Şi toate zac în iarbă împraştiate,

Mi-ai frânt inima şi n-ai putut pleca din ea,

Mi-ai disecat creierii până la ultimii neuroni

Dar patru s-au salvat şi încă te judecă.

Ai crezut că mi-ai distrus şi sufletul

Dar el te îmbrăţişează pretutindeni

Separat de trupul în bucăţi,

Ochii îmi privesc acum la trei sute şaizeci

Şi îmi e mai bine aşa;

Acum te vad şi când îmi întorci spatele.

Credeam până azi că te port doar în suflet

Şi tot azi te vad sclipind pe sângele din iarbă.

Uneşte-mă la loc ca pe un puzzle

Şi coase-mă, fă-mi răni

Şi lasă-mă să zac sub ochii tăi.

Ştiu că nu voi mai respira niciodată

Dar am să simt cum iarba va creşte prin cusăturile mele.

Iarba va creşte, lasă-mă în iarbă.