Doar tu mai dori şi doare

Doar tu mai dori şi doare
               Anamaria-Cristina Tudorache

Am învăţat în timp să port umbrela
Chiar şi în zilele fără ploaie
Sperând că nu mă vei recunoaşte
Şi nu îmi vei opri paşii
Să îmi priveşti în ochi durerea.
Era o extindere a braţelor mele,
Un scut în apărarea mea împotriva ta
Dar m-a trădat, s-a rupt
Şi am plecat prin ploaie fără ea
Şi m-ai oprit – plângeam de mila mea.
Tu ai crezut că râd când ochii
Îmi uneau lacrimi cu picurii de ploaie,
Ţi-eram străină şi eu, si ploaia mea,
Şi dorul, şi durerea, şi ochii...
Doar tu mai dori şi doare
Când nu mai am nevoie de umbrela mea.