Ireal de real - gânduri

  I
Pentru mine iubirea înseamnă prezent al propriului trecut şi viitor în amintirea fiecăruia. Conjugă-te cu mine la final pentru început. Te sincronizezi ? Ia o radieră, şterge-te din timpul în care te cunoşti si ia-o de la capăt invers la început pentru final. Acum poţi să crezi că vreau să pot să cred că vrei iubirea.

Sunt ce eşti, eşti ce sunt, sunt tu.
Am fost ce eşti, eşti ce am fost, am fost tu.
Voi fi ce eşti, eşti ce voi fi, voi fi tu.
Eu tu eşti, tu eu sunt, tu eşti eu ?
Sunt eşti tu, eşti sunt eu, eu sunt tu ?


 II
Nu-mi fi dezamăgit că am închis ochii, mi-am plecat capul, am întors spatele şi am plecat fără să îndrăznesc să te ating măcar cu o strângere de mână. Te-am îmbrăţişat mai tare decât ai fi putut suporta când frigul ţi-a intrat în măduva oaselor şi părul ţi s-a zbârlit urlând din rădăcină. Te-am îmbrăţişat aşa cum am ştiut, aşa cum am putut să te las liber şi aşa te am în braţe mai mult decât ai fi putut vreodată să îmi stai dezamăgit. Îţi sunt şi îţi port frigul în măduva oaselor. Nu te teme. Nu pot pleca şi nici să vin, am înceta să existăm în ceea ce cunoaştem.