Priveşte-mi viermii vii
Anamaria-Cristina Tudorache
Nu-mi mai trata cangrena viermănoasă.
E prea târziu, acum, în miez de noapte.
Priveşte-mi viermii vii, curând vor fi pe moarte,
Priveşte-mi ochii goi ca într-o oglindă
Şi nu te întrista, nu e sfârşitul;
E doar un început cu rădăcini în moarte.
Revin la ce am fost; pământ în pământ.
Nu am să devin mumie, am viermii mei flămânzi.
Mâine eu voi hrăni o plantă, un bou, o vacă,
Prin ei te voi hrăni pe tine, te voi spăla,
Voi fi cascadă în culori, ori curcubeu în ramă,
Ori vânt turbat pe creste si voi vui, voi fi.
Dacă le auzi gândul îţi vor dicta o carte,
Priveşte-mi viermii vii; din ei îţi las o parte.
