Când nu vei mai citi cu ochii...

Dureri şi lacrimi

2012-01-19T15:43:00.001+02:00

Dureri şi lacrimi
Anamaria-Cristina Tudorache

Dureri prea mari ca să mai doară,
Dureri prea tari să le mai strigi,
Dureri prea surde să le auzi,
Dureri reale greu să uiţi.

Lacrimi prea multe să le opreşti,
Lacrimi prea ude să le ştergi,
Lacrimi prea calde ca să ierţi,
Lacrimi adânci şi totuşi seci.

Eşti mort ! Şi mor ...

2012-01-05T13:11:00.000+02:00

Eşti mort ! Şi mor ...
Anamaria-Cristina Tudorache

Mi-am pus sufletul în palmele-ţi aflate în plină iarnă
Şi din el în joacă ai rotit un bulgăre de alb în aer
Topit de azi în pământul pe care îl calci absent
Când sorbi cafeaua aburindă şi cauţi liniştea zgomotoasă
A unor ochi morţi ca să te învie. Eşti mort ! Şi mor ...

Priveşte-mi viermii vii

2011-12-25T14:11:00.001+02:00

Priveşte-mi viermii vii

Anamaria-Cristina Tudorache

Nu-mi mai trata cangrena viermănoasă.

E prea târziu, acum, în miez de noapte.

Priveşte-mi viermii vii, curând vor fi pe moarte,

Priveşte-mi ochii goi ca într-o oglindă

Şi nu te întrista, nu e sfârşitul;

E doar un început cu rădăcini în moarte.

Revin la ce am fost; pământ în pământ.

Nu am să devin mumie, am viermii mei flămânzi.

Mâine eu voi hrăni o plantă, un bou, o vacă,

Prin ei te voi hrăni pe tine, te voi spăla,

Voi fi cascadă în culori, ori curcubeu în ramă,

Ori vânt turbat pe creste si voi vui, voi fi.

Dacă le auzi gândul îţi vor dicta o carte,

Priveşte-mi viermii vii; din ei îţi las o parte.

Cuib de vipere

2011-12-25T14:01:00.000+02:00

Cuib de vipere

Anamaria-Cristina Tudorache

Speram că am să învăţ să-i iubesc

Sau măcar că am să pot să trăiesc printre ei

Dar azi îi văd aşa cum sunt - distrugători de suflete.

Urlă Singurătatea la mine, în mine,

Ca o mamă vitregă şi nebună.

Până mai ieri îmi era prietenă

Şi acum nici nu înteleg ce îmi spune.

Şi-a adus şi rudele la judecată.

Cuib de vipere !

Mi se discută testamentul de parcă nici n-aş fi aici,

Parcă deja am plecat şi doar îi bântui.

Ce familie mare ! Pe unii nici nu-i ştiu...

Răbdarea, sora mea, s-a căsătorit cu Umilinţa

Şi au făcut copii frumoşi - cred ei.

Inutilitatea mă priveşte îngrijorată dar absentă.

Către cine să mă îndrept ?

Mi-aş întinde braţele catre Iubire, doar ea ar şti să măaline

Dar nici ea nu e aici, a parasit demult familia.

Pun capul şi plâng pe umărul Dezamăgirii

Iar Speranţa vine, îmi şterge lacrimile cu mătasea degând-bun,

Ridică sabia împotriva Fricii şi părăsesc împreună sala.

Sunt faţă în faţă cu judecătorul Trecut:

Îmi pune sentinţa cu ochii închişi şi urechile astupate.

Viitorul îmi întoarce spatele umilit deşi jurase să măapere.

Acum aştept, aştept dar nici unul nu vine să îmi punăcătuşele,

Nici măcar Ura...

Din când în când mi-e rece şi ard, sunt liberă ?

Indiferenţă, sunt liberă ?

Nu mă ucide !

2011-11-08T08:59:00.000+02:00

Nu mă ucide !
Anamaria-Cristina Tudorache

Îţi plâng senzaţia de urmă ce ai lăsat-o în lumea mea,
În lipsa de culoare a sângelui meu prea plin de tine.
Prea gol de tine sufletul meu te strigă şi te adună
Într-o ultimă dorinţă imaginată, o primă vorbă bună
Şi o singură amintire netrăită, sădită într-un abis
De unde doar tu o mai poţi trăi în lipsă ascuns.
Eşti doar absent când cu a ta prezenţă ucizi o lume încă nenăscută
Dar trăită de atâtea ori cu ochii închişi prea strâns.
Nu mă ucide cu ultima-ţi suflare atent ascunsă
Şi lasă-mă să-ţi fiu pragul dintre lumi când te vei teme,
N-am să zâmbesc, nici n-am să plâng, nimic voi spune.
Am să mă conturez în prima amintire a ce nu ai fost şi îţi sunt.

...dedicată tatălui meu...

Era alt plan !

2011-11-06T12:47:00.001+02:00

Era alt plan !
Anamaria-Cristina Tudorache

Mi-am plănuit atent propriul viol
Fără măcar să ştiu ce fac,

Fără măcar să măcomplac
Şi acum mă lamentez şi mă reclam.

Era alt plan !

Pe calea grea am mers mereu
Crezând că prea uşor ar fi greşit,
Odată ce am pornit, nu m-am oprit
Şi în spate am înaintat astfel.
Şi m-am minţit !

Aştept pe loc, privesc în jur şi tac,
Din tot mă adun, nimic nu mai împart
Şi nu primesc mai mult decât nimic
Din tot ce am dat un pic câte un pic.
M-am terminat !

Doar tu mai dori şi doare

2011-11-04T17:56:00.000+02:00

Doar tu mai dori şi doare
Anamaria-Cristina Tudorache

Am învăţat întimp să port umbrela
Chiar şi în zilele fără ploaie
Sperând că nu mă vei recunoaşte
Şi nu îmi vei opri paşii
Să îmi priveşti în ochi durerea.
Era o extindere a braţelor mele,
Un scut în apărarea mea împotriva ta
Dar m-a trădat, s-a rupt
Şi am plecat prin ploaie fără ea
Şi m-ai oprit – plângeam de mila mea.
Tu ai crezut că râd când ochii
Îmi uneau lacrimi cu picurii de ploaie,
Ţi-eram străină şi eu, si ploaia mea,
Şi dorul, şi durerea, şi ochii...
Doar tu mai dori şi doare
Când nu mai am nevoie de umbrela mea.

Dezbracă-te

2011-10-27T21:31:00.000+03:00

Dezbracă-te
Anamaria-Cristina Tudorache

M-am săturat să te văd goală printre haine
Pătate de realităţi ce dor şi îţi ascund parfumul
Trecutului bărbaţilor trecuţi prin tine.
Dezbracă-te şi lasă-mi-te aşa, doar azi,
Cum mâine n-ai curajul să te spui, nici sa te ştii.
Îţi voi păstra secretul până la moarte
De ai curaj să-mi fii goală până în gânduri.
Voi trage şi obloanele, vom face noapte
Până în noapte şi noaptea îţi voi arăta răsăritul
În pulpa cojilor de portocale în ceai
Doar goleşte-te de tot şi toate să pot să-ţi fiu
Şi eu gol de a mea goliciune animală, om.

Durerea nu mai doare

2011-10-27T09:41:00.001+03:00

Durerea nu mai doare
Anamaria-Cristina Tudorache

Nici durerea nu mai doare

Şi nicifrigul nu-mi e rece,
Nici lumina nu m-ajunge
Şi nici noaptea nu-mi vorbeşte,
Nu mai doare nici o vorbă,
Nu mai doare nici tăcerea,
Nu mai vine şi nu pleacă,
Nici nu stă cine doreşte,
Nici în sus nu-mi stă privirea,
Nici în jos nu cade goală,
Nici aici nu-mi e trăirea,
Nici acolo unde-s moartă.

Seminţe de baobab

2011-10-19T12:32:00.000+03:00

Seminţe de baobab
Anamaria-Cristina Tudorache

Mi-am trăit primăvara mea
Îmbraţişată de o iubire
Ce-mi planta în suflet
Seminţe de baobab
Şi astfel am crescut
Şi mi-am înfipt rădăcinile
În împărăţia cerului tău
Unde hrană îmi este plânsul
Ploilor ce se petrec în mine.

Am aflat că te iubesc

2011-10-18T13:59:00.000+03:00

Am aflat că te iubesc
Anamaria-Cristina Tudorache

Am aflat că teiubesc
Când m-am aflat pe mine
În întuneric
Suspendată între gânduri şi fapte
Unde m-aş fi temut să mă aflu
Fără să mă ştiu.

Am aflat că te iubesc
Când n-am simţit prin vreme
Şi vremuri
Nici călduri si nici geruri
Ce sfărâmau ţurţuri gigantici
Între noi.

Am aflat că te iubesc
Când mi-am închis ochii
Fără să vreau
Şi ai vrut să te văd vrut şi vrând
Să îmi aduci în întuneric lumina
Din gând.

Ireal de real - gânduri

2011-10-13T11:15:00.000+03:00

I
Pentru mine iubirea înseamnă prezent al propriului trecut şi viitor în amintirea fiecăruia. Conjugă-te cu mine la final pentru început. Te sincronizezi ? Ia o radieră, şterge-te din timpul în care te cunoşti si ia-o de la capăt invers la început pentru final. Acum poţi să crezi că vreau să pot să cred că vrei iubirea.

Sunt ce eşti, eşti ce sunt, sunt tu.
Am fost ce eşti, eşti ce am fost, am fost tu.
Voi fi ce eşti, eşti ce voi fi, voi fi tu.
Eu tu eşti, tu eu sunt, tu eşti eu ?
Sunt eşti tu, eşti sunt eu, eu sunt tu ?

II
Nu-mi fi dezamăgit că am închis ochii, mi-am plecat capul, am întors spatele şi am plecat fără să îndrăznesc să te ating măcar cu o strângere de mână. Te-am îmbrăţişat mai tare decât ai fi putut suporta când frigul ţi-a intrat în măduva oaselor şi părul ţi s-a zbârlit urlând din rădăcină. Te-am îmbrăţişat aşa cum am ştiut, aşa cum am putut să te las liber şi aşa te am în braţe mai mult decât ai fi putut vreodată să îmi stai dezamăgit. Îţi sunt şi îţi port frigul în măduva oaselor. Nu te teme. Nu pot pleca şi nici să vin, am înceta să existăm în ceea ce cunoaştem.

Nu cred în Dumnezeul tău !

2011-10-09T15:25:00.000+03:00

Nu cred în Dumnezeul tău !
Anamaria-Cristina Tudorache

Nu cred înDumnezeul tău !
Îl am pe al meu cu mine, în mine,
Sunt însuşi Dumnezeu în expertiză,
Prin gând, prin fapt şi faptă
Şi nici nu trăiesc şi nici nu mor
Doar simt, mă simt şi îl simt
Şi El simte cu tine şi cu mine
Şi se crează şi recrează în Tot cu noi.
Nu El este viaţa, viaţa şi-o ia din noi
Chiar dacă viaţa însăşi nu există.
N-am cum să cred în Dumnezeul tău !

În ritmul tău

2011-10-09T10:47:00.000+03:00

În ritmul tău
Anamaria-Cristina Tudorache

Îmbraţişează-mi sufletul cu braţele sufletului tău
Să nu simt răceală dintre noi ce alţii o văd,
Spune-mi cuvintele ce mi le-ai spus mereu
Când ne ascundeam de lume în copacii goi,
Rămâi aşa şi lasă ploaia rece să danseze în noi,
Îţi aduci aminte melodia asta, frigul ăsta ?
Simt că le-am trăit de atatea ori... de atâtea ori
Şi le-aş putea trăi la nesfârşit în ritmul tău,

În al meu ritmmereu mă împiedic şi mă aduni
Călcând adesea greşit în pasul tău prin pasul meu
Şi aşa învăţ şi-aşa iubesc şi-aşa mă nasc şi mor
Iubind şi ploaia rece ce-mi cântă cald sufletul tău.

Nu mă privi !

2011-10-01T11:53:00.000+03:00

Nu mă privi !
Anamaria-Cristina Tudorache

Nu mă întreba ce fac, nu ştiu !
Simt gust de toamnă în vârful limbii,
Mi-e frică să înghit, să nu te pierd,
Mi-ascund buchetul tău
Sub pătura de sălcii, sub frunze
Îngalbenite de trecutul tău,
Pe degete, sub unghii
Ţi-ascund culoarea pielii.
Am să le las să crească
Să te-adun tot mai mult.
În ochii închişi îmi fulgeri,
Nu mă privi ! Ascultă cum îţi tun.

Pe scara în spirală

2011-09-28T10:21:00.000+03:00

Pe scara în spirală
Anamaria-CristinaTudorache

Trezită în tropăiala visului săcaut.
Doamne, Dumnezeule, oricare ai fi,
Mai lasă-mi doar un an să caut,
Pe tine, pe mine, pe el şi pe noi.
Paream aşa departe...
Nu pot să mă apropii într-o zi.
Veneau copite negre peste mine
Şi visul îmi îngustau... şi gândul,
Pe scara în spirală
Fugea grăbit nebunul
Când jos, când sus
Şi se înneca în fum, cu fum.
La mijloc, pe o treaptă,
În funii spânzurată, eu priveam,
Caii urcau, el cobora grăbit abisul
Sprijinit de o balustradă
Ce doar o imaginam...
Te implor, răstoarnă visul !
O zi, Doamne, o zi în noapte
Să fie cât un an
Pe o tablă de şah, în alb şi negru,
Eu, regina, el, nebunul
Şi un singur nechezat de cal.

Cu busola în mână

2011-09-25T17:31:00.000+03:00

Cu busola în mână

Anamaria-Cristina Tudorache

M-am rătăcit cu busola în mână într-un timp inexistent fărăcer,

Unde orice direcţie îmi arată Nordul, sens unic, totînainte,

Secundele se adună în vid şi se transformă în pumnale abiaascuţite,

Strig şi plâng, dar lacrimi se adună ca într-o imensă gaurăneagră

Ce mă absoarbe în propriile temeri şi convingeri bolnave.

Pe cărările cândva pietruite se amestecă nisipul cu prafulde simţuri,

Sufletul doarme îngropat undeva prea adânc şi prea rece -

La trezire se visează a fi lavă distrugând şi creând cucaldură.

Refuz să trăiesc doar în clipe, încep să trăiesc printrerânduri,

Cu Nordul meu catre Sud, pe drumul meu nisipos, prăfuit,

Înapoi la origini mă întorc, unde eram doar un punct

În imensul întuneric şi însemnam ceva, contribuiam la ceva

Ce azi am pierdut cu busola în mână ; al meu sens.

Vino, tu, toamnă

2011-09-25T17:28:00.002+03:00

Vino, tu, toamnă

Anamaria-Cristina Tudorache

Vino, tu, toamnă în culori, să mă confund cu tine,

Să mă dezbrac în faţa ta de ultima podoabă,

Să mă cuibăresc la rădăcina copacilor tăi adormiţi

Şi să visăm împreună sub pătura gândurilor cazute.

Vino, tu, toamnă în culori şi plouă-mi în griuri

Să fiu eu în bătaia vântului, să nu ştiu încotro,

Să fiu propriu-mi must, să tun şi să fulger

Şi tu să-mi zâmbeşti din stoluri grăbite spre început.

Vino, tu, toamnă în culori, că moartea nu-i neagră, e vie,

Să îmi spui că rece-i doar gândul, pământul e veşnic cald,

Să mă rătăceşti în mulţimea de frunze, să îţi fiu hrană

Şi în crengile goale, parfumul să-ţi simt în fumul dinhornuri.

Vino, tu, toamnă în culori peste griuri, să mă vezi, să tevăd,

Să mă simţi, să te simt, să jelim împreună pe geamuri

Să îmi fii rece când mi-e cald, să-ţi ţin cald, să trosnim

Şi să ne trecem împreună peste ani... şi peste ani.

Vino, tu, toamnă în culori şi norii alungă-mi cu ai tăi.

Eu sunt aici, în agonie şi încă te aştept.

Vânător şi vânat deopotrivă

2011-09-25T17:25:00.002+03:00

Vânător şi vânat deopotrivă

Anamaria-Cristina Tudorache

Timpul. Cel mai mare duşman al existenţei mele,

Mecanism cu precizie dubioasă, îndoielnică şi regulăproprie,

Darnic şi lacom, constructiv şi distructiv, dual.

Mă transformă în vânător şi vânat deopotrivă,

Mă forţează să pendulez între două lumi cel puţin;

O lume a lui " trăieşte " şi alta a lui "există " ,

Imposibil de îmbinat perfect, precis, complet.

Între cele două lumi poti alege liantul de fum, de vid

Sau iluzie, oricum se vor risipi intr-o clipă, în timp.

Te refuz, dragă Timp şi îndrăznesc a îţi declara război

Cu propriile tale arme de mult depăşite, învechite.

Nu ai fost în stare să îmi calculezi eternitatea.

Te voi ucide şi îmi voi creea propriul mecanism de masură

Pentru momentele în care liniştea asurzitoare mă copleşeşte

Şi îmi permite să fiu, să trăiesc, să exist deopotrivă.

Ziduri de voal alb, reverie şi fum de ţigară

2011-09-25T17:23:00.000+03:00

Ziduri de voal alb, reverie şi fum de ţigară

Anamaria-Cristina Tudorache

Plouă ca-n toamnă pe flori de cireş,

Plâng stele plutind în acvarii murdare,

Zâmbete calde se prăbuşesc în eşec,

Urlă copaci prin frunzede sticlă aburite,

Un ţurţure cad şi mă sting în văpaie.

În vers rătăcesc jumătate, jumătate revin

Şi renasc în culori fumurii luminoase,

Defilez sorbind sânge cu Ştefan cel Mare

Şi privesc din adânc prezentul de mâine

Cum te-aş fi atins în trecutul de azi.

Timp efemer şi viaţă eternă clădesc

În ziduri de voal alb, reverie şi fum de ţigară.

Te-am întâlnit în drum spre poarta iadului

2011-09-25T17:20:00.002+03:00

Te-am întâlnit în drum spre poarta iadului
Anamaria-Cristina Tudorache

Te-am întâlnit în drum spre poarta iadului.

Când te-am zărit, zâmbeai şi mi-ai făcut cu mâna.

Oh, am ştiut, chiar am ştiut că tu mergi pe alt drum,

Am îngheţat, m-am dezgheţat şi am ucis din nou,

Cum am ucis de atâtea ori înainte

În calea mea un zâmbet inocent ori indecent,

O floare colorată mult prea viu ca să trăiască,

Un pom bătrân ce se dezbrăca de frunze...

Doar în amorul propriu, doar ca să mă încălzească.

Şi am ucis şi un om în drumul meu, pe mine.

Am regretat abia când te-am zărit; zâmbeai.

De ce acum ? De ce abia acum doar dracu îmi va spune.

În faţa mea se apropia semeaţă, rece, neagră,

Paradoxal, poarta iadului arzândă şi dorită

Prin fiecare pas în plus, în minus ce îl făcusem

Şi am păşit în amorţeală mai mort ca viu

Mistuit de amintirea ta în drum spre poarta iadului.

Când te-am zărit, zâmbeai şi mi-ai făcut cu mâna.

Simţire în vid

2011-09-25T17:18:00.003+03:00

Simţire în vid

Anamaria-Cristina Tudorache

Mă gândesc să mă închid goală

Într-un vid care să nu mă lase să simt

Nimic din multul simţit,

Să îmi păstrez sufletul intact

Ca pe fructele confiate, congelate

Pe care, la nevoie le înmoi în apă caldă.

- Eu voi încerca să uit reţeta inmuierii -

De fiecare dată n-au fost apreciate reţetele mele

Şi fructele ori s-au stricat,

Ori au fost consumate fără simţ.

Azi simţurile mă umilesc

Şi mă plimbă goală în vid

Făra măcar să pot să strig,

Fără măcar să ştiu ce simt.

Pe piele îmi scrie cu lacrimi şi sânge iubirea.

Galben-lămâi

2011-09-25T17:16:00.002+03:00

Galben-lămâi

Anamaria-Cristina Tudorache

În ploaia verde,

În mintea-mi verde

Sărut ochii tăi de verde.

Miroşi a ploaie si a verde

Când cad în verde,

Mă pierzi în verde,

Mă găseşti verde;

Sunt de crud verde

Şi mă ridici galben-lămâi.

Îţi plouă pe aripi, îngere

2011-09-25T17:14:00.002+03:00

Îţi plouă pe aripi, îngere
Anamaria-Cristina Tudorache

Îngere, ador cum îţi plouă pe aripi

În noaptea asta rece şi oarbă.

Cerul nu te mai vede şi nu te mai vrea.

Mă bucur că nu îţi mai poţi lua zborul

Când doare şi plângi în palmele arzânde.

Nu vezi în jos, nu vezi nici sus, niciunde;

Priveşte doar spre mine cum îţi suflu.

Nu vreau să ţi le usuc, nici să le vindec,

Sper doar să îţi dispară aripile plăpânde

Prea grele, prea negre si prea ude

Şi să devii om, mai om, prea om,

Chiar dacă ştiu că vei muri înnainte

Vreau să mă bucur de tine atât cât vei trăi.

Fii om, îngere, Dumnezeu te aşteaptă

De vei trece de chinuri şi vei iubi;

Abia atunci nu vei mai muri vreodată

Îţi plouă pe aripi, îngere, renunţă.

Nimic, nimic

2011-09-25T17:12:00.001+03:00

Nimic, nimic

Anamaria-Cristina Tudorache

Nimic nu se compară cu nimic

Când eşti tu lângă mine,

Când mă săruţi, când mă atingi,

Când respiri lângă mine,

Când stăm trântiţi lângă tv,

Ori cuibăriţi pe vine

Când ascultăm de ploaie,

Când râdem, plângem, ne tachinăm,

Când stăm certaţi, când ne împăcăm,

Când ne iubim, când ne jucăm...

Nimic nu vreau, nimic, nimic

Din lumea asta mare,

Nici bani nu vreau, nu vreau maşini,

Nici nu visez căsoaie,

Nici de-ale gurii nu doresc.

Doresc atât; să te iubesc

Când taci, când dormi, când obosesc...

Când mă umbresc sub soare

Nimic nu se compară cu nimic,

Nimic nu vreau, nimic, nimic.

Izvor îţi sunt plecat în viitură

2011-09-25T17:09:00.002+03:00

Izvor îţi sunt plecat în viitură

Anamaria-Cristina Tudorache

Îţi sunt altar de jertfă şi ofrandă,

Copil şi mamă, soră şi iubită,

Şi casă, şi gradină, izvor îţi sunt.

Pot face dragoste cu tine în toate formele.

Gândurile tale îmi freamătă în măduva oaselor,

Respiraţia ta îmi anulează invocări sacadate

Şi simt cum iubirea ţi se topeşte

În palmele fierbinţi şi umede.

Sufocată de mireasma pielii tale

Respir prin sărutări eterne şi abisale

Şi tremur de plăceri izvorâte din ochii tăi adânci.

Ador cum se înnoadă timpul în braţele tale

Ca nisipul într-o clepsidră finită într-un apus.

Rămâi aici, în mine pentru eternitate,

Tremorul tău îmi dă răcoare.

Ascultă doar când tac ecoul în mişcare;

Izvor îţi sunt plecat în viitură.

Anotimpul durerii

2011-09-25T17:06:00.002+03:00

Anotimpuldurerii

Anamaria-Cristina Tudorache

Încă o noapte într-un pat străin şi gol,

Pe o pernă cunoscută, rece şi plină de dorinţă.

Prin plasa de ţânţari parfumul teilor mă trezeşte

Şi mă înneacă într-un pahar de vin alb şi dulce,

Insuficient pentru a mă abandona în braţele uitării.

Urlu, urlu din toţi rărunchii şi nimeni nu mă aude

Şi, sincer, nici nu vreau să mă fac auzită !

Degeaba mă auzi când nu-mi poţi înţelege durerea

Dulceţii florilor de tei din anotimpul durerii.

Sper să mai reziste până îi voi putea vedea... atinge.

Azi nu sunt prezentă, deci don't disturb !

Sunt rece, goală, învaluită în aburi de alcool.

Nu vreau pe perna mea străină şi plină de dorinţă,

Vreau teiul mai aproape şi noaptea ca prieten confesor.

Tu uită azi de mine, nu sunt, sunt rece.

Iarba va creşte

2011-09-25T17:03:00.002+03:00

Iarba va creşte

Anamaria-Cristina Tudorache

Mi-ai sfâşiat trupul în bucăţi

Şi toate zac în iarbă împraştiate,

Mi-ai frânt inima şi n-ai putut pleca din ea,

Mi-ai disecat creierii până la ultimii neuroni

Dar patru s-au salvat şi încă te judecă.

Ai crezut că mi-ai distrus şi sufletul

Dar el te îmbrăţişează pretutindeni

Separat de trupul în bucăţi,

Ochii îmi privesc acum la trei sute şaizeci

Şi îmi e mai bine aşa;

Acum te vad şi când îmi întorci spatele.

Credeam până azi că te port doar în suflet

Şi tot azi te vad sclipind pe sângele din iarbă.

Uneşte-mă la loc ca pe un puzzle

Şi coase-mă, fă-mi răni

Şi lasă-mă să zac sub ochii tăi.

Ştiu că nu voi mai respira niciodată

Dar am să simt cum iarba va creşte prin cusăturile mele.

Iarba va creşte, lasă-mă în iarbă.

Sunt un fir de nisip pe o plajă

2011-09-25T17:01:00.000+03:00

Sunt un fir de nisip pe o plajă

Anamaria-Cristina Tudorache

Sunt un fir de nisip pe o plajă

Virgină până nu demult

Adesea, valurile mă udă,

Cei mai mulţi nu mă văd

Şi toţi mă calcă in picioare.

Vântul mă plimbă

Ori mă rătăceşte

În toate direcţiile

Şi, ca prin vis, mereu ajung aici.

Tu doar o zi m-ai călcat în picioare,

Apoi m-ai adunat cu mâna ta

Dreaptă, creatoare

Iar cu stânga

M-ai apărat de vânt.

Şi m-ai aşezat grijuliu într-o carte

Şi nu am ştiut, nu am crezut...

Era cartea vieţii tale

Cu pagini albe, prea albe

Pentru un fir de nisip.

Mă privesc în faţă

2011-09-25T16:58:00.000+03:00

Mă privesc în faţă

Anamaria-Cristina Tudorache

Nici corpul tău

Nu îmi atinge corpul,

Nici mintea ta

Nu îmi înalţă mintea,

Nici ochii mei nu-ţi întâlnesc privirea,

Privindu-te, eu mă privesc în faţă.

Copil ciudat care se-ntoarce-n timp,

Privindu-te eu mă privesc in faţă !

Pe ploaie, în ploaie

2011-09-25T16:56:00.001+03:00

Pe ploaie, în ploaie

Anamaria-Cristina Tudorache

Străpunge-mi adâncurile cărnii

Pe ploaie, în ploaie,

Fă-mă să curg şiroaie

În valurile morţii,

Fulgeră-mă în gânduri,

În simţuri,în uitare…

Inundă-mă,

Inundă-mă

Pe ploaie, în ploaie…

Teama de mine

2011-09-25T16:52:00.002+03:00

Teama de mine

Anamaria-Cristina Tudorache

Mi-e teamă să mai iubesc,

Să mă golesc de mine,

Să calc prin universuri noi

Amorţită de idealuri

Ce se risipesc

La fiecare pas.

Mi-e teamă de mine,

Să nu cumva să te omor

Când respir prin tine

Şi văd prin ochii tăi

O lume despre care

Tu nu şti că există.

Mă văd în lumea ta prin ochii tăi,

Mă simt iubind prin porii tăi

Dar nu mă simt pe mine

Când spui că mă iubeşti.

Mi-e teamă să mai iubesc.

Locul I, Festivalul national "Petre Ghelmez" 2003

2011-09-25T01:49:00.000+03:00

Scrisoare intredeschisa

Anamaria-Cristina Tudorache

Domnule Homer,nu cred in “Iliada”ta.

Cu “Odiseea”-i alta poveste,parca mai tine…

Razboiul tau pare-un decor de mucava,

Dar “Odiseea”-i viata traita de mine.

Domnule Homer,Elena-I doar femeie,

La fel de femeie ca o vecina de bloc,

daruita unui Paris,derbedeu,dandu-io cheie

De la garsoniera-i aflata mereu in alt loc.

Domnule Homer,simt ca lupta incepe,

Ulise-i pe drumul stiut,spre Ithaca

Hai sa mai bem un pahar,da-mi si branza,trei cepe,

Sa ne-apropiem,sa ne pipaim pana vine dadaca.

Domnule Homer,e-o lume intreaga-ntre noi.

Scoate-ma,de poti,de aici!Ia-ma in al tau convoi.

Ultimul pas

Anamaria-Cristina Tudorache

Mi-e teama ca lumea va face

Inca un pas gresit

Si ca acela va fi chiar

Pasul meu.

Traim cu dintii stransi,

cu gurile cascate,

cu pumnii in pozitie de lupta

si cu ochii inchisi.

Dar traim.

Sa fie mai dulce plecarea?

De-asta mi-e teama:

Ca lumea sa nu faca pasul gresit

Fara sa ma intrebe.

Sunt iubita

Anamaria-Cristina Tudorache

M-a-nnourat primavera asta banala,

traita de cate ori inainte-mi

de te miri cine.

Nu e primavara mea,

Vreau sa spun

e ceva second-hand prafuit si uzat.

Eu am, dragii mei,

orgoliul

de a trai oricare-anotimp

dupa reguli precise.

Ning, daca vreau, iarna, in zile anume,

imi trag pledul rosu al verii pe spate si pulpele arse,

iar toamna sunt propriu-mi must.

Si vine primavara asta banala,

fara vreo regula,

fara mesaj dinainte.

As refuza-o daca n-as sti

ca-s iubita.

Firul de iarbă

Anamaria-Cristina Tudorache

Urâtă zi ! Simt planeta de tot şubrezită,

Speriată ca fecioara în clipa dinaintea iminentului viol.

Războaie demente, iscate de ciocli bolnavi, scăpaţi suspectdin ospicii,

Iubiri răzgâiate şi televizorul ca o matroană cu curul gol.

Parcă-i ceva ce nu merge în lumea-mbătată de toate,

Paharul de ură se varsă peste haine de gală,

Scenariul sporeşte cu scene de graţie şi groază,

Iar luna perfectă se sparge, urâtă, în mii de felii,ciuruită de boală.

Tu singur, tembel, decăzut într-un blând ucigaş de visare,

Priveşti depărtarea şi cazi înrobit de firul de iarbă.

Voi fi unicul poet bogat

Anamaria-Cristina Tudorache

Poeţii României sunt

( aşa se spune prin ziare )

Nişte cetăţeni săraci.

Deţin doar propriile dicţionare de rime,

Nişte raniţe cu metafore

Şi câte-o gamelă plină cu simboluri.

Dacă

- mă-ntrebă mama, gaşca, vecinii -

Voi deveni poet,

Ce mi se va-ntâmpla ?

Fiţi liniştiţi

- le spun tuturor -

Nu voi fi chiar sărac de tot,

Ci chiar

Poetul renumit, unicul, iubitul, doritul, adoratul.

Foamea nu mă va bântui

Decât de trei ori pe zi,

La orele de masă.

În oglindă

Anamaria-Cristina Tudorache

Dispreţul pe care vi-l arăt,

Colegi torţionari,

N-are nimic de-a face cu sufletul.

Nici cu mintea mea.

E, mai curând,

Un reflex.

Parcă vă ştiu de undeva,

Din vreo bancă de şcoală încălzită,

Dintr-o oră de curs cu un profesor absent,

De la un spectacol de teatru

Unde vă mângâiaţi pe picioare,

Tot fără chef,

De la ziua majoratului meu,

Când mâncaţi marijuana pe pâine, visând

Sex la pătrat.

Dispreţul pe care vi-l arăt,

Colegi fără vină şi teamă,

E o parte din greaţa

Cu care mă privesc în oglindă.